Pe baza informatiilor disponibile in momentul de fata, se poate concluziona ca, in ansamblul descoperirilor arheologice din hotarul comunei Ceru-Bacainti se remarca importanta asezare preistorica de la Piatra Tomii, ce stajuieste zona cea mai inalta, cu vizibilitate asupra bazinelor Ampoiului si Muresului.Aceasta ilustreaza un tip de habitat specific purtatorilor culturii Cotofeni din Transilvania, din perioada de trecere spre epoca bronzului, ce reflecta o componenta a economiei pastorale, in care erau cautate, si preferate astfel de inaltimi calcaroase inconjurate de pasiuni si izvoare legate de cresterea animalelor. In acest caz, existenta unei surse de apa, chiar la poalele pietrei crea conditiile optime dezvoltarii unei asezari stabile. Existenta resurselor de silex in chiar vecinatatea asezarii asigura materia prima necesara confectionarii uneltelor din piatra cioplita.
Chiar daca nu au fost descoperite urme de locuire din Bronzul timpuriu in asezarea de pe Piatra Tomii, existenta tumulului cu invelisul din piatra ilustreaza faptul ca zona a fost, daca nu locuita, cel putin traficata si in perioada de dupa disparitia culturii Cotofeni. Marturie stau si urmele culturii Wietenberg si cele doua topoare din bronz, ultimele descoperite la Valea Mare, ceea ce indica accesul in zona in cursul preistoriei si pe vaile laterale mai mici.
De altfel, Piatra Tomii fiind pozitionata exact pe traseul ce scurteaza accesul dinspre raul Mures spre Ampoi, prin Valea Blandianei suntem siguri si in alte epoci, cum este cea romana, dovedita de prezenta ceramicii provonciale si posibil si cea dacica, aceasta a construit un reper pentru cei care urmau ruta antica amintita.