Descoperiri arheologice

[1] Al. Popa, Colecţia muzeală Sabin Olea din Cib-sat, r. Alba, în Apulum, IV, 1961, p. 269.

[2] Al. Popa, op. cit., p. 269.

[3] Ibidem, p. 271.

[4] G. Téglas, A hunyamegyei törtémelni és régészeti társulat Évkönyvei, 6, 1889-1890, p. 490.

[5] G. Téglás, Hunyadvármegye története, Budapest, 1902, p. 13; M. Roska, Erdély régészeti repertóriuma, I. Öskor, Thesaurus Antiquitatum Transilvanicarum, I, Praehistorica, Cluj, 1942, p. 44, nr. 156; Repertoriul arheologic al judeţului Alba (ed. V. Moga, H. Ciugudean), Bibliotheca Musei Apulensis, II, Alba Iulia, 1995, p. 52; H. Ciugudean, Eneoliticul final în Transilvania şi Banat: cultura Coţofeni, Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, Timişoara, 2000, p. 64, nr. 56.

Pentru o încadrare mai precisă a materialelor de pe Piatra Tomii am întreprins o serie de cercetări în cursul anului 2000[1], prilej cu care au fost stabilite limitele locuirii preistorice şi precizat contextul apariţiei vestigiilor. Urmele de locuire ocupau versanţii accesibili ai stâncii, până spre vârf şi terasa de la poalele acesteia. La suprafaţa solului au apărut numeroase fragmente ceramice care aparţin culturii Coţofeni, ce face trecerea spre epoca bronzului. Acestea provin de la vase de diverse forme (castroane, străchini, oale, amfore, ulcioare, căni etc.) decorate într-o manieră specifică olăriei Coţofeni, cu o motivistică geometrică foarte bogată (Pl. 1-3).

Pl. 1 Bulbuc-Piatra Tomii. Ceramică (1-26, 28-32) şi unealtă de silex (26) aparţinând culturii Coţofeni

Pl. 2 Bulbuci-Piatra Tomii. Ceramică (1-21) şi unelte de silex (25-26) aparţinând culturii Coţofeni

Pl. 3 Bulbuci-Piatra Tomii. Ceramică (1-24, 26) şi unealtă de silex (25) aparţinând culturii Coţofeni

Alături a fost descoperită şi o fusaiolă din lut ars fragmentară (Pl. 1/29) şi unelte lucrate din silex (Pl. 1/27; 2/25-26; 3/25).

Locuirea Coţofeni de la Piatra Tomii ocupă un loc special în peisajul arheologic al zonei, fiind plasată în punctul cel mai înalt de pe cumpăna de ape dintre bazinele râurilor Ampoi şi Mureş. Prezenţa unui izvor permanent la poalele stâncii rezolva o problemă importantă pentru comunitatea de aici. În acelaşi timp, descoperirea, în imediata vecinătate, pe platoul dinspre valea Blandianei a unor zăcăminte de silex, cu siguranţă cunoscute şi exploatate în preistorie de comunităţile Coţofeni din zonă. Dovada o constituie descoperirea unor unelte din silex local în aşezarea Coţofeni de pe Piatra Tomii.

Tot în perimetrul cătunului Bulbuc, de pe raza comunei Ceru Băcăinţi, M. Roska semnala descoperirea unor unelte de corn, silex şi un topor de piatră preistorice[2]. În lipsa altor informaţii, putem bănui că acestea ar putea proveni din aşezarea recent identificată în hotarul cătunului, pe Piatra Mică[3] (Fig. 4), unde au fost descoperite fragmente ceramice preistorice, aparţinând culturii Coţofeni.

Fig. 4 Imagine cu aşezarea preistorică de la Piatra Mică şi cu Piatra Mică de la Bulbuc

II. Epoca bronzului

II. 1. Bronzul timpuriu

Semnalăm, pe platoul amintit din vecinătatea Pietrii Tomii, existenţa unui tumul cu manta din piatră de calcar[4]. Movila funerară, de mici dimensiuni şi aplatizată, trebuie să aparţină cercului de înmormântări de la începutul epocii bronzului, în munţii Apuseni fiind descoperite şi cercetate numeroase astfel de monumente[5].

O altă locuire preistorică ar putea exista şi pe Piatra Mare (Fig. 4), dar aceasta nu a fost verificată.

[5] Vezi H. Ciugudean, Perioada timpurie a epocii bronzului în centrul şi sud-vestul Transilvaniei, Bibliotheca Thracologica, XIII, Bucureşti, 1996, p. 28-60.

Localitatea Valea Mare

I. Descoperiri din epoca bronzului

În hotarul cătunului Valea Mare au fost descoperite întâmplător două unelte de bronz[1]: un topor de tip Balşa (Pl. 4/2) şi un altul cu aripioare (Pl. 4/1)[2], aparţinând Bronzului mijlociu. Piesele, singurele de metal preistorice, fiind găsite izolat, pot constitui dovada exploatării lemnului în preistorie din pădurile aflate în această zonă, ocazie cu care au putut fi şi pierdute.

Pl. 4. Valea Mare. Topoare de bronz, cu aripioare (1) şi de tip Balşa (2)
(după Al. Popa)

 

***

 

Pe baza informaţiilor disponibile în momentul de faţă, se poate concluziona că, în ansamblul descoperirilor arheologice din hotarul comunei Ceru Băcăinţi se remarcă importanta aşezare preistorică de la Piatra Tomii, ce străjuieşte zona cea mai înaltă, cu vizibilitate asupra bazinelor Ampoiului şi Mureşului. Aceasta ilustrează un tip de habitat specific purtătorilor culturii Coţofeni din Transilvania, din perioada de trecere spre epoca bronzului, ce reflectă o componentă a economiei pastorale, în care erau căutate şi preferate astfel de înălţimi calcaroase înconjurate de păşuni şi izvoare, legate de creşterea animalelor. În acest caz, existenţa unei surse de apă chiar la poalele pietrei crea condiţiile optime dezvoltării unei aşezări stabile. Existenţa resurselor de silex în chiar vecinătatea aşezării asigura materia primă necesară confecţionării uneltelor din piatră cioplită.

Chiar dacă nu au fost descoperite urme de locuire din Bronzul timpuriu în aşezarea de pe Piatra Tomii, existenţa tumulului cu învelişul din piatră ilustrează faptul că zona a fost, dacă nu locuită, cel puţin traficată şi în perioadă de după dispariţia culturii Coţofeni. Mărturie stau şi urmele culturii Wietenberg şi cele două topoare de bronz, ultimele descoperite la Valea Mare, ceea ce indică accesul în zonă în cursul preistoriei şi pe văile laterale mai mici.

De altfel, Piatra Tomii fiind poziţionată exact pe traseul ce scurtează accesul dinspre râul Mureş spre Ampoi, prin Valea Blandianei suntem siguri şi în alte epoci, cum este cea romană, dovedită de prezenţa ceramicii provonciale şi, posibil, şi cea dacică, aceasta a constituit un reper pentru cei care urmau ruta antică amintită.

 Cristian Ioan Popa

 

---

[1] Ibidem, Fig. 1.

[2] I. Andriţoiu, Civilizaţia tracilor din sud-vestul Transilvaniei în epoca bronzului, Bibliotheca Thracologica, II, Bucureşti, 1992, p. 80, 120, nr. 26, Pl. 66/17, 19.